Timpul le vindecă pe toate; o să-ţi treacă, ai să vezi“. Frazele standard pe care le spun oamenii atunci când nu-şi dau seama că mai bine ar fi să tacă. Stefan nu s-a vindecat încă, şi nici n-ar vrea să o facă: să îşi uite mama ar fi un soi de trădare, 23 de ani şterşi cu buretele, toate clipele de fericire închise într-o Cutie a Pandorei pe care nimeni n-are s-o mai deschidă. Aşa că visează, în nopţi chinuite de sudori reci, despărţirea de care nu a avut parte, sărutul pe buzele îngheţate ale mamei răpuse de cancer. Dimineţile care urmează sunt toate la fel de goale . Şi-apoi oceanul de singurătate al zilei, pe care îl traversează cu dinţii strânşi, aşteptând izbăvirea iluzorie a nopţii următoare.
Povestea unui prieten
04 lunes Nov 2013
Posted Uncategorized
in
Adela Anca dijo:
Cititnd povestea, pur si simplu am ramas fara cuvinte…este trista, insa, dupa ce citesti, ramai cu o stare sufleteasca de pace, de liniste…imi place cum ai scris!
Andrei Girigan dijo:
Să trăieşti , mulţumesc.
Crisego dijo:
Asa ceva nu trece!…. Nu uiti niciodata si nici nu te poti obisnui cu ideea unei asemenea pierderi… Universul se sparge si devine futil….